Connoschèntzia e soledade in s’ùrtimu libru de Alberto Merler
S'autore at presentadu Imperfetta conoscenza in sa biblioteca universitària de Tàtari
Martis 26 de santandria, in sa biblioteca universitària de pratza Fiume, Tàtari, Alberto Merler at presentadu s’ùrtimu libru suo, Imperfetta conoscenza, publicadu dae sa Editrice Ave in sa colletzione Lo Scrigno. Sotziòlogu, ordinàriu, como in pensione, in s’Universidade de Tàtari, in ue at traballadu annos e annos, su professore cumpletat cun custa publicatzione una trilogia de pensamentos personales subra su tema de sa soledade.
A introduire e a chistionare cun issu fiant presentes Maria Vittoria Casu, ex collega de universidade, e Francesca Arcadu, giornalista.
Su libru, at naradu s’autore, est un’esploratzione interiore pro provare a nàrrere carchi cosa subra su problema de sa connoschèntzia. No est duncas un’anàlisi iscientìficu, ma prus a prestu una mirada subra de issu etotu, cun passàgios autobiogràficos, e una proposta a sos letores de fàghere ateretantu.
Su testu si presentat comente unu chistionu intre chie iscriet e chie leget, in ue su primu inditat sos filos de unu napu sena però de ddos tèssere. Custu siat comente solutzione editoriale siat ca, at sighidu su professore, ddi mancat cudda capatzidade, chi imbìdiat, de sos poetes, de sos autores de libros, de tzìnema e de teatru de istèrrere unu contu cun una trama e un’ordidu.
Unu de sos temas tzentrales de s’òpera est sa soledade, cun s’ammentu de persones chi non ddoe sunt prus. Soledade chi a bortas est unu sèberu e a bortas una cundenna.
Pro bìnchere sa soledade tocat a caminare paris e cando si caminat ddo’at bisòngiu de abba de funtana pro nche catzare su sidis. Custas funtanas, in sa metàfora proposta dae su sotziòlogu, sunt sos iscàmbios de ideas e de connoschèntzias.
In custu sensu cheret signalada s’importàntzia de sos assòtzios de volontariadu, elementos de coesione in sa vida sotziale, massimamente de una tzitade.
Non mancat, in su libru, unu riferimentu a su Brasile, natzione in ue Albertos Merler at bìvidu e istudiadu. Unu de sos capìtulos est intituladu cun una frase in limba tupì: Oré ava poran ivimara ei, est a nàrrere chi bincat sa paghe in su mundu.
(gianni muroni)
